Statisticile serviciilor de asistenţă din întreaga Europă indică în mod constant „defecţiunea instalaţiei electrice” ca fiind una dintre cele mai frecvente cauze ale intervenţiilor pentru vehiculele care nu pornesc sau sunt imobilizate. O parte dintre aceste defecţiuni sunt provocate de rozătoare, care au obiceiul de a rupe izolaţia cablurilor de sub capotă.
Tehnicienii Carvago verifică atent starea generală şi istoricul de service al tuturor vehiculelor din ofertă şi în cadrul inspecţiei detaliate CarAudit, se concentrează, desigur, şi pe sistemul de încărcare. Totuşi, bateriile auto nu au o durată de viaţă nelimitată, iar de aceea vă oferim câteva recomandări despre cum să evitaţi evenimentele neplăcute.
Cum să prelungiţi durata de viaţă a bateriei auto
- Pentru bateriile mai vechi, este mai mult decât recomandat să efectuaţi, în cadrul reviziei de service, aşa-numitul test de încărcare a bateriei, care în doar câteva momente determină, fără a deteriora acumulatorul, atât tensiunea, cât şi, mai ales, capacitatea sa rămasă. Testul merită cu siguranţă efectuat mai ales pentru că nu este costisitor şi reprezintă o măsură de prevenţie care să ajută să evitaţi aşteptarea în frig a intervenţiei echipei de service.
- Se spune, de obicei, că tensiunea bateriei auto este de 12 V. Acest lucru nu este exact. Sistemul electric de bord funcţionează cu o tensiune de doisprezece volţi, însă o baterie în stare excelentă indică aproximativ 12,8 V. O baterie descărcată pe jumătate prezintă o tensiune de aproximativ 12,3 V, iar dacă tensiunea scade la 12,1 V, procesul de sulfatare se intensifică semnificativ, iar un acumulator convenţional îşi pierde cea mai mare parte din capacitate în doar câteva ore. Iar dacă tensiunea ajunge sub 11,9 V, practic nu mai are sens să încercaţi să porniţi motorul altfel decât cu o sursă externă, iar bateria trebuie înlocuită.
- Durata de viaţă a bateriei poate fi prelungită considerabil prin menţinerea unei tensiuni corecte. De exemplu, dacă aveţi în familie un al doilea vehicul, care nu este utilizat frecvent, şi aveţi posibilitatea de a încărca în mod confortabil bateria acestuia, faceţi acest lucru în mod regulat; alternativ, puteţi conecta un încărcător de întreţinere direct în garaj.
- Dacă trebuie să porniţi un vehicul care are bateria descărcată şi aveţi la dispoziţie cabluri de pornire sau un booster, verificaţi dacă vehiculul este echipat cu porturi de pornire. Acestea sunt puncte vizibil marcate cu simbolurile plus şi minus, situate sub capotă; borna pozitivă este, de obicei, o tijă proeminentă, iar borna negativă se află adesea pe cadrul caroseriei. Dacă vehiculul este dotat cu acestea, iar acest lucru este valabil pentru aproape toate vehiculele cu bateria amplasată în afara compartimentului motor (de exemplu, sub podeaua portbagajului), dar şi pentru multe altele, folosiţi-le. Pornirea prin conectarea directă a clemelor pe bornele bateriei implică riscul de deteriorare a sistemului electronic de bord. Aceasta poate fi o greşeală extrem de costisitoare. Acelaşi lucru se aplică şi vehiculelor echipate cu două baterii de funcţionare.
- În general, un nivel scăzut de încărcare, menţinut pe termen lung, afectează acumulatoarele de pornire cu plumb. Aşadar, dacă planificaţi să nu folosiţi vehiculul pentru o perioadă mai lungă de timp, este recomandat să-l conectaţi la un încărcător de întreţinere, iar dacă nu aveţi această posibilitate, atunci lăsaţi cel puţin acumulatorul să se încarce corespunzător.
- Un acumulator nou ar trebui să funcţioneze fără probleme timp de cel puţin aproximativ 5-6 ani. Durata de viaţă este redusă de descărcarea excesivă menţionată anterior şi de temperaturile ridicate. Descărcarea „spontană” este afectată şi de micile defecţiuni cumulative din sistemul electric, mai ales de conectorii deterioraţi, izolaţia cablurilor sau accesoriile montate neprofesional, cum ar fi încălzitoare independente, sisteme audio sau corpurile suplimentare de iluminare.
Bateria auto este deteriorată mai rapid în condiţii de caniculă decât în condiţii de ger
Se spune că gerul „distruge” acumulatoarele din maşini. Aceasta nu este o afirmaţie corectă, deşi statisticile confirmă că temperaturile scăzute afectează semnificativ pornirea autovehiculelor şi, implicit, numărul intervenţiilor anuale de asistenţă rutieră. Bateriile care cedează în condiţii de îngheţ erau deja deteriorate în momentul cedării şi ieşiseră deja din perioada de funcţionare optimă.
De fapt, căldura este cea care afectează cel mai mult bateriile auto. Fiecare tehnologie de baterii suferă de un anumit grad de autodescărcare, în timp, energia stocată „se pierde”. Un exemplu clar este powerbank-ul pe care îl lăsaţi într-un sertar timp de şase luni; atunci când aveţi nevoie de el, indicatorul nu mai arată o încărcare completă, chiar dacă fusese pus la păstrare în stare complet încărcată. Acelaşi principiu se aplică şi bateriilor auto cu plumb-acid, care reprezintă (cu excepţia unor aplicaţii specializate) practic toate bateriile auto pentru pornire, indiferent de marcă sau model. Cu cât acumulatorul este expus mai mult la temperaturi ridicate, cu atât mai rapid este procesul de auto-descărcare. De exemplu, dacă plecaţi în vacanţă şi lăsaţi vehiculul în soare direct şi într-o parcare încinsă, durata de viaţă a bateriei auto va fi cu siguranţă redusă considerabil.
Ce este sulfatarea bateriei auto
În electrolitul bateriei (soluţie apoasă de acid sulfuric) are loc în mod natural un proces numit sulfatare, adică depunerea de sulfaţi de plumb pe suprafaţa electrozilor de plumb, care îi degradează. Procesul este ireversibil, astfel încât capacitatea acumulatorului scade şi se reduce, în mare măsură, inclusiv capacitatea acestuia de a furniza curent suficient demarorului. Acest proces se produce cu atât mai rapid cu cât bateria este mai descărcată şi temperatura ambientală este mai ridicată.
De ce o baterie afectată de sulfatare şi insuficient încărcată cedează tocmai în condiţii de ger? Nu este nevoie să intrăm în detalii fizice complexe; este suficient să precizăm că, în timp ce, pentru o baterie aflată într-o stare excelentă, nici măcar temperaturile geroase apropiate de –50 °C nu reprezintă o problemă majoră, electrolitul unei baterii puternic descărcate începe să îngheţe încă de la temperaturi aflate puţin sub punctul de îngheţ, iar bateria respectivă nu mai poate furniza un curent de pornire suficient. Al doilea motiv îl reprezintă rezistenţele interne mai mari ale motorului îngheţat, deoarece, de exemplu, toţi lubrifianţii au o vâscozitate mai mare, pe care demarorul trebuie să o depăşească. Construcţia motorului are, de asemenea, un rol important. În timp ce un motor pe benzină, cu capacitatea de un litru şi cu trei cilindri, mai are şanse să pornească chiar şi cu o baterie aproape descărcată, un motor diesel îngheţat, cu şase cilindri şi cu un raport de compresie mai mare (care, în plus, utilizează bateria şi pentru încălzirea bujiilor incandescente), pur şi simplu nu va putea fi acţionat corespunzător de demaror.
